Sindromul Stockholm descrie comportamentul unei victime agresate care, peste ceva timp, începe să simpatizeze agresorul. Persoanele agresate încep a se identifica cu agresorul, ca și un mecanism defensiv, din teama de violență. Semnele de "bunătate şi bunăvoinţă" venite din partea agresorului sunt amplificate, întrucât intr-o situație de captivitate, lipsa perspectivelor este prin definiție imposibilă. Încercările de evadare sunt și ele percepute ca și o amenințare, întrucât într-o tentativă de evadare, există marele risc ca cel agresat să fie afectat, rănit sau chiar lichidat. Drept consecință, victima devine hiper-vigilență în privința nevoilor agresorului și ignoră propriile necesităţi. Separarea de agresor devine tot mai grea pentru victimă, intrucât ar pierde singura relație pozitivă formată - cea cu agresorul. Este important de subliniat că aceste simptome apar în condiții de stres emotional foarte mare...
Evident că vă întrebaţi ce legătură are coada vacii cu ştampila primăriei, sorry, adica Sindromul Stockholm cu PCRM...?
... Recent am fost cu toţii martorii cum PCRM a ieşit în apărarea lui Mihail Formuzal, Başcanul de la Comrat. Cu câţiva ani în urmă, am fost martorii unei confruntări foarte agresive nu numai că între reprezentanţi partidului comuniştilor şi simpatizanţii başcanului în regiune, da chiar şi între Mihail Formuzal şi liderii PCRM. În acea perioadă, comuniştii erau agresorii care aveau dorinţa de-al scoate din cursa pentru şefia în Gagauzia, iar Formuzal era în postura de agresat... A trecut timpul şi se vede că Sindromul Stockholm îşi face efectul. Şi unii, şi alţii au devenit "înrudiţi" şi uniţi. Ceea ce nu au putut să facă comuniştii la Chişinău, vor să o facă la Comrat. Un fel de transfer de imagine şi de idei...
Dar cel mai elocvent exemplu la acest capitol este cazul deputatului Eduard Muşuc. El este unul din cei mai activi "comunişti". Deseori iese cu declaraţii, reclamaţii şi reproşuri din numele PCRM-lui. Dar dacă e să ne aducem aminte, cu vreo câţiva ani în urmă, anume el, Eduard Muşuc, în calitatea sa de director al companiei Megadat Com a avut de suferit în urma ilegalităţilor comise de guvernarea comunistă. Anume ilegalităţi, fiindcă după ce Voronin şi Co. ia distrus afacerea, Guvernul Republicii Moldova a fost obligat de CEDO să-i achite lui Muşuc o despăgubire de 130 mii Euro. La 27 septembrie 2006, Eduard Muşuc a declarat că arestul său „se înscrie în scenariul guvernării comuniste de a decapita opoziţia”. Atunci Voronin era bestia, astăzi e Făt-Frumos... Reiesă că Voronin ia luat afacerea, la pus la dubă (a fost arestat pe o perioadă de timp), a făcut toate premiseşle ca acesta să cedeze partidul social-democrat, mai pe scurt la agresat prin toate metodele vrute şi nevrute, ca până la urmă Muşuc să devină unul din cei mai înflăcăraţi "bodyguarzi politici" a lui Voronin. Înteresant ce l-a făcut pe Muşuc să păşească peste demnitatea lui şi să cadă în genunchi şi în braţele "părinteşti" a lui Voronin...? Consider că este un caz clasic a Sindromului Stockholm, când cel agresat, să îndrăgosteşte şi este gata să-l apere pe agresor...
Cred că psihiatrii ar putea să ne ofere mai multe detalii la acest subiect. Acest comportament este considerat ca o strategie obișnuită de supraviețuire pentru persoanele care sunt victime ale abuzului inter-personal și a fost observat în cazul divorțurilor cu copii, al copiilor abuzați emoțional, al membrilor sectelor religioase, prizonieri de război și tabere de concentrare. În ce tabără de concentrare a fost Muşuc...? O teorie care încearcă să explice sindromul Stockholm este teoria disonanței cognitive (Disonanţa cognitivă reprezintă o stare de tensiune care apare ori de câte ori o persoană are în acelaşi timp două opinii care nu numai că nu se susţin una pe alta dar şi se exclud). Aceasta ne demonstrează, că oamenii în general nu pot sta nefericiți pentru perioade lungi de timp, și atunci cînd devin victime a agresiunilor de diferite forme, pot fi nefericiți pentru toată acea perioadă sau ajung să îl iubească pe agresor și să se identifice cu el. Ceea ce şi a făcut Eduard Muşuc.
Înteresant mai sunt de aceştea mulţi...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu