Ieri am avut ocazia să fiu în compania a niște concetățeni de-ai noștri domiciliați în stânga Nistrului. Evident că nu există vreo ceremonie la care să nu fie pusă în discuție politica și situația din țară. Dar s-a început totul de la mărimea plăților pentru serviciile comunale. Interlocutorii mei cu supărare mi-au zis că ei sunt obligați să achite tocmai 1000 de ruble lunar, asta ar constitui ceva de genul 1100-1150 lei pentru întreținerea locuinței. Întrebată ce intră în aceste plăți, am înțeles că tot, inclusiv plata pentru internet. Deloc rău, dacă e să luăm în considerație că încălzesc o casă de peste 150 m2 doar cu gaze naturale și pentru aceasta plătesc doar 400-450 lei. În partea dreaptă a Nistrului aceasta ar constitui c el puțin 2500-3000 lei lunar. O diferență enormă. Dar nici asta nu m-a uimit atât de mult, cum ar fi faptul că ei susțin că Federația Rusă le livrează lor, transnistrenilor gaze naturale la prețuri mult mai joase ca celor de peste Nistru. ”Intoxicarea neurologică post-sovietică” la ei este atât de avansată, că nici nu acceptă o explicație în acest caz. De fapt ei nici nu cunosc că datoria regiunii pentru gazele rusești consumate timp de 22 de ani de separatism, constituie 4,5 mlrd. dolari. Lor lise trâmbițează din toate posturile de televiziune și radio că Chișinău datorează Gazpromului 5 mlrd. dolari, și datoria crește cel mai drastic începând cu 2009, din momentul aflării la putere a forțelor proeuropene…
Autoritățile oficiale ale Republicii Moldova, au pierdut războiul mediatic cu Tiraspolul peste tot. Toți transnistrenii consideră că în Moldova trăiesc doar cei ce se vor în ”brațele” României, doar români și cei ce vorbesc româna și comuniștii ce vor ca țara noastră să trăiască bine, cuprinsă de ”fratele mai mare”. În viziunea lor doar comuniștii sunt cei mai patrioți, restul niște trădători de țară…
Recent am avut niște discuții cu un grup de persoane în etate, care încercau să-mi sugereze ideea că dacă Republica Moldova semnează acordul cu UE, Federația Rusă nu ne va mai da gaze sau ni le va scumpi. Buneii se pare că nu înțeleg un simplu lucru, Federația Rusă nu au dat și nu vor da gaz pe gratis. Pentru orice m3 de gaze toți plătesc până la urmă prețul total. Pentru 2014 s-a negociat un preț cu 10$ per 1000 m3 mai mic ca în 2013 și va constitui ceva de genul 365$. Ucraina a negociat un preț mai mic de 300$, dar în același timp, el poate fi modificat lunar în dependență de careva repere. După părerea mea, cel mai important criteriu de care va depinde acest preț va fi orientarea politică. Cum Kievul v-a încerca să se scoale din genunchi, imediat și price-ul va fi modificat. Până la urmă, pensionarii cu care am stat de vorbă au înțeles că Federația Rusă încearcă prin intermediul gazelor să șantajeze Republica Moldova, în același timp și pe cetățenii ei. Cu chin cu vai, totuși au înțeles că politica rusească este axată mai mult pe șantaj, decât pe o conviețuire sănătoasă și de prietenie.
Încă o dată m-am convins că gazul rusesc este folosit ca instrument politic cel puțin în Republica Moldova. Aici cred că e de prisos să trecem în revistă și presiunile asupra Ucrainei și Belarusiei, care sunt ținute la pripon, cu riscul de a le majora prețul la gaze. Din câte observăm, Kremlinul nu-și permite să facă presiuni asupra țărilor membre a UE. Belarus, Ucraina, Armenia și Republica Moldova, iată țările cu care Federația Rusă discută din poziția de dominant și a puterii. Gazul ieftin în schimb la cap aplecat și supunere. Are oare dreptul conducerea țării schimbe la acest moment suveranitate și independența pe gaz…? Răspunsul îl oferiți chipului din oglinda în care vă uitați…
P.S. Ca să mă întorc la ceea cu ce am început acest subiect. Problema este că autoritățile de la Chișinău, ar trebui mult mai insistent să aducă la cunoștința locuitorilor din regiunea separatistă, informația precum că faptul plăților mici la gaze se datorează în exclusivitate neachitării în deplină măsură a gazului. Lipsa de comunicare – mi se pare că acesta era motivul invocat de șeful vicepremierului responsabil de reintegrarea țării. În situația dată, problema este anume în lipsirea de comunicare a cetățenilor acestei țări…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu